Castele de nisip și Protecții.

De mic am fost fașcinat de utilitatea și manevrabilitatea materialului rocios. Îmi amintesc cum am primit o frumoasă corecție educativă de la tatăl meu când am construit un sistem de tuneluri, garaje și străzi șerpuite în grămada de nisip adusă în ograda. Nisipul trebuia să fie folosit pentru a tencui interiorul unei noi anexe. Cum bine e știut de cei care s-au jucat într-o grămada de nisip, o astfel de operă însemnă împrăștierea nisipului și deranjarea echilibrului relațional dintre grămadă și mediul exterior. Când se transportă acasă, în curte, o astfel de grămadă de nisip, se declanșează un întreg mecanism: se instalează un paravan de lemn pentru a proteja peretele care va ține loc de meterează, apoi tot nisipul vine depozitat în așa fel încât să ocupe cât mai puțin spațiu, baza grămezii de nisip fiind restrânsă de alte mici metereze pentru a i se reduce suprafața. La toate acestea se adaugă cerințele persoanelor mature de sex feminin (mama și soția) materializate într-un simplu: “Fă în așa fel încât să nu văd nisip prin ogradă sau pe rufe!”. Deci proprietarul grămezii de nisip va trebui să respecte toate aceste condiții pentru a putea depozita grămada de nisip ce va fi folosită la înfrumusețarea spațiului de trai al persoanelor ce impun regulile în gospodărie. …Un fel de Uniune Europeană persoanele acestea, nu?

Dar micul constructor văzând grămada nu se poate abține de la creație. Și într-o zi cu soare, profitând că de acasă lipsesc cei menționati mai sus, începe cu multă imaginație și pasiune să construiască podețe și străduțe, mici tunele și garaje, creează serpentine și parapeți, plantează mici arbori pentru a face cât mai realistică lucrarea. Mândru de opera sa va descrie conducătorilor gospodăriei, când se întorc acasă, parcursul lucrărilor și utilitatea fiecărui element arhitectonic. Toți mulțumiți și încântați de construcție, dar : “Culiță pune-l pe ficiortu să strângă tot de aici … să nu se vadă un fir de praf în jur!”.

Și uite așa magia se stingea ca flacăra unei lumânări consumate, în timp ce cu mătura și farașul strângeam nisipul împrăștiat prin ogradă, iar proprietarul grămezii de nisip (Tata) îmi cânta motivațional tot felul de îndemnuri muncitorești.

Unde era Protecția Copilului atunci? Era nevoie sau nu de așa zisa Protecție a Copilului, acea protecție care se trezește doar când dictează PSD-ul? NU! Pentru că nu am devenit delicvent, chiar dacă, putând spune, m-am simțit putin folosit. Din contra sunt o persoană educată, cu un consistent bagaj cultural, capabil să distingă binele de rău, și cu un spirit liber. Asta multumiță lor: proprietarului grămezii de nisip (taticu) și a arhitecților curățeniei (bunica și mămica).

Tags

loading...

V-ar placea si...

0 thoughts on “Castele de nisip și Protecții.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *