Oare gulașul a fost foarte picant?

     În tot acest frumos concediu și plin de realizări, am fost nevoit să trec și granița… bineînțeles că trebuia, a fost un concediu care se terminase.
     Ajunși la granița cu Ungaria, …ce am pățit la Real la Arad vă voi povesti îintr-un alt articol…,  așteptam frumos la coadă să fim verificațti. Pe coloana din dreapta era o mașină cu numere de Italia și fiind controlată de vameșii români a trecut mai departe fără să mai oprească la cei unguri. Ținând cont că peste tot în Europa se trece fără nici un control, sunt sigur că aici turiștii italieni ( dacă erau români ar fi știut) au crezut că este doar un control. Aaaaa… în Italia, din câte discuții am avut cu cei pe care îi cunosc,  nu se știe că noi nu suntem în Spațiul Schengen. Trecând ei așa mai departe de controlul unguresc fără să oprească, vameșul lor sa pus pe urlat, și urla de cred că era auzit și de vameșii de la Ungheni. S-au întors săracii turiști, dar nu mai știu ce s-a întâmplat pentru că îmi venise rândul. Mă opresc la punctul de control român, un vameș foarte respectuos mi-a pus diverse întrebări printre care și ce am în bagaje. Fiind cald și drumul lung aveam doar haine, spre norocul meu, așa că i-am spus că am doar haine. El: „sigur?”, eu: „da, dar de ce mă întrebați?” El: „pentru că știu că românii când pleacă peste hotare își iau cu ei ceva șuncă, brânză și țuică”. Râdem amândoi, Matteo nu prea înțelegea. Îi răspund că nu am așa ceva pentru că am plătit o dată pentru țuică o amendă de 80 euro neștiind că nu se poate trimite în Italia, dar nu eram lămurit cu alimentele. Atunci eu îi zic: „și dacă aveam șuncă și brânză ce se întâmpla?”, el: ” o confiscam!”. Eu: „de ce?” El: “nu este voie cu șuncă și brânză în Ungaria”, eu: „dar eu merg în Italia, nu rămân în Ungaria”, …mă mânca limba. El: „nu contează, doar treceți prin Ungaria, și este interzis!”. Eu am ramas perplex și fără cuvinte, i-am mulțumit și am înaintat cu mașina 2 metri că să ajung în dreptul vameșului ungur. El crezând că trec mai departe a început să urle ca un descreierat, chiar dacă îi făceam semn și îi spuneam că nu trec mai departe. Matteo gesturile și urletele vameșului ungur l-au enervat extrem și mai mai că vroia să îi explice că nu se urlă. Și avea dreptate Matteo: este vameș, reprezintă o instituție militară, nu poate și nu are voie să își piardă controlul și să reacționeze așa.
      Oricum l-au vazut mulți turiști și nu cred că au plecat cu o părere bună despre el… Matteo sigur nu a rămas cu o parere bună despre el, lucru ce l-am dedus din “calificativele” acordate.

Tags

loading...

V-ar placea si...

0 thoughts on “Oare gulașul a fost foarte picant?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *