Ceva despre jocurile olimpice la care aproape n-am fost

      Inițial nu mă interesa, și sincer scriind nu mă m-ai interesează sportul românesc din cauza proastei gestiuni. Scriu acest articol din punctul de vedere al unei persoane ce nu cunoaște mult despre sport în afară de Hagi, Comăneci, Ponor, Leu, Patzaichin, Prunea, Iftimoaie și inca vreo cativa, dar care își dă cu părerea. Totuși jocurile olimpice de la Rio, până la urmă, le-am urmărit cât de căt. Am descărcat o aplicație în telefon (smartphone, sic!!!) ca să pot urmări parcursul jocurilor și rezultatele setând ca țară favorită România. Din Italia cu toate eforturile mele nu am putut urmări jocurile în streaming pe Tvr+, nu știu ce nu a funcționat, le urmăream când și când pe Rai 2, Rai sport 1 și 2. 

      Nu este că mă așteptam să câștigăm o grămadă de medalii, cu toate că îmi doream nespus de mult, dar nici să terminăm pe locul 47 cu 5 medalii: un aur, un argint și trei bronz. Speram să câștigăm cel puțin 20, să fim în clasament printre primii 15, măcar. 

       Medaliile câștigate reprezintă, pe lângă recunoașterea ca titlu pentru munca depusă și sacrificiul făcut de sportiv, înseamnă și bani, chiar destui, câteva zeci de mii de euro. Lucru ce ar fi compensat cheltuielile federației de sport și ale sportivului, adică efortul fizic și stresul. Acei bani ajungeau în țara, era un câștig pentru noi din toate punctele de vedere. Nu mai vorbim de faimă, am fi fost printre primii 15, în top cum se spune… îmi aduc aminte de Top Twenty de pe Mtv-ul anilor ’95-2000. Nu am mai fi fost cei din coadă, și așa din ce citesc și văd la tv Europa se termină la Bulgaria, Serbia și Ungaria, iar noi suntem cei ce încă trăim în copaci sau grote. Ăsta este un subiect mai delicat și de dezvoltat într-un alt articol. Oricum era bine pentru toți românii să fi câștigat mai multe medalii sportivii noștri la jocurile olimpice. Nu este vina lor, cred ca mai curând vina o avem toți. Este mai cunoscută o panaramă ce își arată curul la Capatos pe antena1, decât Ponor. Asta ca un mic exemplu de cât suntem de ignoranți cu adevăratele valori.

      O ultimă medalie s-a câștigat aseară la lupte libere, un bronz, e bun și ăsta. Cu toate că sportivul nu îmi parea dupa nume român, am zis că o fi fiul, nepotul vreunui rus ce s-a stabilit în România zeci de ani în urmă, sunt multe cazuri și nu am nimic de comentat în sens negativ. Nume de rus, dar cu sânge de român, luptă sub steagul și pentru steagul românesc, totul perfect. Dar lucrurile nu sunt chiar așa de perfecte din câte am auzit comentandu-se pe Rai Sport. Cică sportivul român cu nume de rus, a dobândit cetățenia de român la sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai anul acesta, pentru a putea pleca la Rio 2016 din partea României.De ce nu a luptat pentru ruși? Nu l-au vrut? Aici a câștigat medalia de bronz, medalie ce putea fi a Rusiei. Sportivii ruși l-au îmbrățișat și felicitat, deci sunt prieteni. Cum de a obținut cetatenia fără să cunoască o boabă de limba română? A fost o situație de forță majoră, văzând că a obținut cetățenia în 4-5 luni. Din câte am înțeles a fost cerut de către Federația Română de Lupte, el nefiind selecționat de cea Rusă. Aveam o oarecare altă impresie despre cum se dă și se obține o cetățenie.

    Oricum îi mulțumesc în numele tuturor românilor de peste hotare pentru rezultatul obținut, a facut mult mai mult decât un român. O fi mai român decât românul.

Tags

loading...

V-ar placea si...

0 thoughts on “Ceva despre jocurile olimpice la care aproape n-am fost”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *