Excursie la Lapoș – o excursie așteptată de mulți ani – II

Prima parte o puteți citi aici.

“Protejati” de ochii paznicilor stației travesam pe langă gard, printr-o pajiște cu iarbă neobișnuit de verde, grasă si deasă, și observăm mici piramide de vegetație ce păreau niște pitici de pădure cu mantale, erau puieți de molid. Ajunși de cealaltă parte mulțumim în gând paznicului pentru recomandare și ne bucurăm ca niște copii de peisajul mirific îngrădit doar de un orizont fără sfârșit. Facem o pauză pentru hidratare și fotografiere a tot ce ne înconjura, Moldova, adică cea întreagă, Transilvania cu micile ei probleme și sunt sigur că, așa cum spune lumea, puteam vedea și Țara Româneasca dacă atmosfera era curată, ca în diminețile geroase de iarna. Ne încântam urechile cu un amestec de sunete sălbatice și domestice, … păsari, oi și vaci, în timp ce coborâm spre drumul de acces la stație.

Lăsam stația cu releul său în spatele nostru, uneori dădeam câte o ochiadă sa vedem ce face, era acolo, părea un străjer ce ne supraveghea pașii, de parcă vroia să fie sigur că suntem pe traseul corect. Parcurgem lent traseul admirând iarba, copacii, drumul cu urmele sale de roți de căruță sau tractor, drum ce pe a locuri a rupt din munte pentru a-și face loc, lăsând la vedere adevărate lucrări naturale de sculptură în piatră, imense mozaicuri de culori pământii amestecate cu un verde crud, proaspăt. În vârful unei coline, orientată spre drum, era o cruce albă. Nu cunoaștem povestea ei și nici nu ne-am apropiat de ea, dar cine a pus-o sigur a dorit să amintească ceva. Nefiind o troiță ne-au trecut fiorii. Grăbim pașii pentru că ușor, ușor se lasă seara, dar fără să scăpam din ochi frumusețile creații ale Naturii ce ne înconjoară.

După ce trecem de locul unde luasem prânzul, adică șuncă la țăcălie, ne oprim să mâncam ceea ce mai aveam prin rucsac, așa, ca o ultimă alimentare pentru drumul ce îl aveam de făcut prin noapte. Între timp eu mă distrez fotografiind o rădașcă, care spre surprinderea mea nu se sinchisea să dispară din obiectivul aparatului de fotografiat, actriță, ce mai! O buburuză era și ea protagonista aventurii mele de fotograf, distrându-se pe niste fire de iarbă alături de floricele de toate culorile. Continuăm coborârea lentă pe drumul sinuos în șir indian, Paul primul, Matteo al doilea și ultimul eu, în timp ce își face aparția mult mai puternic noaptea cu Luna sa pe jumătate luminată de către Soare. În același timp întunericul se vede printre copaci cum îmbrățișează cu discreție tot ce ne înconjoară. Astfel că, bineînțeles, mintea mea creează o anumită înfățișare ce se proiecta în coroana unui copac cu frunze albicioase. Se asemăna cu statuile de marmură ale Fecioarei Maria din bisericile catolice. Am avut un scurt moment de suspans, dar mulțumită faptului că am locuit mult timp singur m-am educat să verific veridicitatea imaginilor percepute de conștient. Nu cred în fantome și alte arătări, dar tot timpul verific pentru “a da o palmă peste ochi minții mele”. Logic că nu era nimic, era doar oboseala fizică și imaginația mea fructuoasa folosite de minte. Suspansul de care v-am vorbit a avut și o parte de refulare cu sonor (era ceva legat de băgat), lucru care a atras atenția lui Paul și lui Matteo,pe el interesându-l acest gen de expresii românesti. Le-am explicat ce s-a întamplat, au râs, și imediat fratele meu a propus să continuăm drumul, schimbând subiectul momentului.

O dată cu lăsarea întunericului ajungem sub Lăloița, având-o de această data în stânga. Cu toate că mergeam în deplină liniște știind că în dreapta, jos în vale, este o stână unde văzusem de dimineață cinci câini care ne-au facut companie latrând până când ne-am îndepărtat de stână, de această data ei tot încep să latre. Ideea e că nu ne lătrau pe noi, se pare că nici nu ne-au simțit, erau preocupați cu altceva, aveau lătratul acela agresiv care îți dadea senzația că este un animal pe lângă stână. La scurt timp iese și ciobanul cu lanterna… Nu știm ce a fost, sincer nu prea ne interesa, grăbim pasul ca să trecem mai repede de acea zonă.

Va urma…

Tags

loading...

V-ar placea si...

0 thoughts on “Excursie la Lapoș – o excursie așteptată de mulți ani – II”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *