Pe pârâul Soci, experiența de excursionist s-a îmbogâțit – partea a 4-a

 

  După scurta pauză de odihnă, o luăm la pas ușor pe o cărare ce coboară printre fagi spre un mic platou de un verde amețitor. De o parte, ascunsă printre copaci și arbuști, găsim grota. Este mai mult o crăpătura ce coboară vreo 10-15 m în stâncă. Pentru  fratele meu cât și pentru mine care sunt pasionat de așa ceva prezintă interes, dar neavând echipamentul necesar cu mine, decidem să amânăm incursiunea în abis pentru anul următor. Ne întoarcem la micul platoaș umbrit pe alocuri de brazi și molizi cu coroana deasă și înaltă. Căutăm un loc moale la umbră, și facem un scurt omagiu de bun găsit al acelui loc, după care ne începem să strângem vreascuri pentru foc. Am avut un oarecare presentiment, și îl întreb pe fratele meu dacă a luat ceva de aprins, nu că ar fi fost numai îndatorirea lui. În momente de acest fel te aștepți la raspunsul corect, dar nu a fost așa: “Băi Doru să vezi că nu am luat, pentru că am scos tot din rucsac și l-am curățat după excursia de luni la Lapoș”. Super! Încep să râd. Matteo parcă înțelegând ce am vorbit, ne privește și mi se adresează în italiană: “nu aveți chibrituri, așa-i?”. “Da!” îi răspund. Începem să râdem, mai facem un omagiu și ne punem mintea la contribuție. Matteo spune că pentru el nu este nici o problemă, el mănâncă șunca și așa, că e foarte bună așa afumată. Dar noi nu ne lăsăm!

     Paul pleacă să caute rumeguș fin de cari (acei viermi de lemn) și eu crenguțe și cetină de brad uscate. Ne gândim cum să facem. Învățasem la școală, la ora de fizică, că un foc se poate aprinde și cu ajutorul unei lupe sau frecând două bețe de lemn uscate. Fratele meu aranjează rumegușul și vreascurile cu cetină uscată. Eu aveam o busolă dotată și cu o mică lupă, necesară la calcularea azimutului. Ii dezleg șnurul și il dau lui Paul ca să construiască sistemul de bețe, iar eu ma ghemuiesc lângă grămada de lemne încercând să caut unghiul potrivit pentru ca raza de lumină ce traversa mica lupă să se concentreze în acea subțire rază ce declanșează focul. Îmi aduc aminte că în gimnaziu după o oră de fizică, în care profesoara ne-a explicat de producerea focului cu ajutorul lupei sau a unui ciob de sticlă, când am ajuns acasă am luat o lupă și am început să aprind bucăți de hârtie, fire de păr, și alte chițibușii ce le poate face un copil când află ceva nou și interesant. 

Va urma!

Tags

loading...

V-ar placea si...

0 thoughts on “Pe pârâul Soci, experiența de excursionist s-a îmbogâțit – partea a 4-a”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *