Pe pârâul Soci, experiența de excursionist s-a îmbogățit – partea a 5-a

     Paul a găsit un băț drept, a crăpat o bucată de lemn uscat în două, a legat un alt băț cu șnurul dat de mine creând un mâner pentru bățul drept, și a început să învârtă mânerul ce plimba șnurul, care la rândul său învârtea bățul pe bucata de lemn. La el începuse să se simtă puțin miros de încins, dar la mine metoda cu lupa nu dădea roade. Când făceam proba pe mană, în zece secunde începea să mă usture pielea, în schimb pe rumegușul fin nu se întâmpla nimic. Ceilalți se învârteau pe langa noi. Ștefana și Mara se jucau, iar Matteo se așezase la umbra și ne contempla cum ne chinuiam noi, uneori mai zicând că nu reușim, că el mănâncă și așa șunca…

     Nu reușeam cu acea lupă, trecuseră deja vreo 15 minute și nimic. Îmi aduc aminte că aveam un ochean ce nu era pe așteptările mele. Reușesc să îl desfac și să extrag lupa, care era mult mai mare și mai puternică. Când am facut proba pe mana, într-o secundă am și simțit arsuri. Mă așez într-o poziție mai comodă și mai fixă, mă dureau deja genunchii și mainile, și fixez lupa în așa fel încât o rază de lumină puternică încalzea rumegușul. În 5 secunde văd că rumegușul se înnegrește și începe să faca jar. Îl strig pe Paul, ca să vină să țină mâinele să nu bată vântul jarul. Se mărește, face mult fum, suflăm ușor în timp ce raza ardea rumegușul. Apar primele flăcări, mici și timide, adăugăm puțină cetină uscată, și focul prinde curaj. Se aprind vreascurile și punem lemne sănătoase, pregatite de fratele meu pentru grătar.

     Privim focul cum prinde corp și după ce se domolește, punem șunca și cârnații la foc, înfipți în țăcăliile pregătite minuțios de Paul. Sfârâie în căldura focului și răspândesc pe tot platoul un miros îmbietor. Tehnică de preparare a prânzului folosită și în excursia la Lapoș. Șunca și cârnații vor suferi de căldură, dar asta e, fiecare cu scopul său în viață. Omagiem cu măndrie reușita. E drept că, așa cum spuneam mai sus, cănd eram copil am dat foc la hărtii și la alte chestii cu o lupă de citit, care cum bine știți este destul de puternică. Dar faptul că eram în vârf de munte, ne era foame și vroiam cu tot dinadinsul să probăm această metodă ce ține pur și simplu de supraviețuire în sălbăticie, și reusind a fost o mare satisfacție pentru noi. Lăsând deoparte faptul că am demonstrat unei persoane de altă naționalitate că românii se descurcă de fiecare dată.

Va urma!

 

Tags

loading...

V-ar placea si...

0 thoughts on “Pe pârâul Soci, experiența de excursionist s-a îmbogățit – partea a 5-a”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *