Pe pârâul Soci, experiența de excursionist s-a îmbogâțit – partea I

 

     După excursia la Lapoș am făcut o pauză de o zi. Dar spre seară ne mâncau tălpile și nu am rezistat tentației de a organiza o altă excursie pentru a doua zi. Astfel că miercuri dimineața, după ritualul necesar de efectuat de către orice excursionist, ne îmbarcăm în microbuz și ne îndreptăm spre Apa Asău, mai exact spre pârâul Soci, ăsta era punctul nostru de plecare pentru această excursie. Ajunși la podul ce traversează râul Asău, coborâm din microbuz, mulțumim vecinului fratelui meu și o luăm ușurel la pas pe un drum sinuos ce urmărește cursul pârâului, săltându-l de de câteva ori.

     În afară de pașii noștri, care oricum nu fac mult zgomot pe drumul nisipos, auzim doar susurul apei ce se prăvălește pe lângă noi și cântecul păsărelelor, uneori mai rupe simetria aceasta o oarecare pală de vânt ușor. Găsim o piatră ce are forma unei rățuăte, vedem un izvor de apă maronie, cred că în acea zonă apa sa trece printr-un strat de minereu de fier. Pârâul este pe post de stăpân al acelei văi. Un câine din depărtare ne atenționează că este și el prin zonă, paznic la curătura și la o casă de munte. În acea zonă hotărâm că trebuie să facem la stânga și să ne îndreptăm  înspre Plaiul Iosipoaiei. Mai fusesem în urmă cu vreo 8 ani pe acest traseu împreună cu Paul și tatăl meu, pe timp de iarnă. Acum fiind vară, Natura cu ploile ei au schimbat puțin zona. Dar am reușit să găsim drumul ce duce spre culme. Se aude un sunet straniu în pădure, ca și cum ar fi zgomot de pași, dar nu de om, ne gândim că poate acel caine a simțit ceva și de asta latră, avea un lătrat de avertizare. Ne oprim și ascultăm, se oprește, începem să mergem, se pune în mișcare și acea chestie. Facem puțin zgomot, dispare zgomotul din pădure. După alți zeci de metri se aude din nou, acum mai clar. Ajungem la concluzia că era vreun cocoș de munte care ne urmărea în ideea că poate gasește ceva de mâncare după noi. Rezolvat acest mister și constatând că ne apropriem de o bifurcație de cărări și drumuri, considerăm că drept recompensă meritam o pauză. Matteo observă că imediat ce te așezi la umbră se simte răcoare, la soare fiind destul de cald. Îi explic că așa este la noi vara la munte, la soare e cald, la umbră e răcoare, ziua este cald, noaptea este răcoare. 

Va urma!

Tags

loading...

V-ar placea si...

0 thoughts on “Pe pârâul Soci, experiența de excursionist s-a îmbogâțit – partea I”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *